31 decembrie 2013

La revedere 2013!

Pina aici a fost 2013. Facem un pic de pauza, sau un 13-14, caci urmeaza marea noapte de revelion. Si pe urma... 2014.
Incerc sa-mi amintesc momentele cele mai importante din 2013.
Am ris, am zimbit, am iubit, m-am bucurat, am calatorit. M-am incruntat, m-am intristat, am alungat ginduri si umbre, iar am zimbit, iar am ris.
Oameni... Prieteni vechi. Unii mai aproape, unii mai departe. Oameni noi, intrari frumoase, reveniri spectaculoase, aparitii interesante. Instrainari, despartiri, citeva pierderi.
Locuri... Drumuri vechi, mare. O zi de primavara cu zapada la Sirnea. Macii din 2 Mai la sfirsit de mai. Vama Veche in iunie si in septembrie. Navodari in August. Reintilnirea cu Sighisoara, Biertan, Viscri,  cetati sasesti uitate de timp, sate din Ardeal in care timpul curge altfel. Un weekend colorat de toamna intr-un sat nestiut de lume prin tinuturile Buzaului. Aceeasi plaja virgina dintre Delta si Mare de la Grindul Perisoru.
Cuba. Visul meu cubanez de atitia ani a prins contur pe strazile Havanei, pe plaja din Varadero, in orasul vechi Trinidad sau la plantatiile de tutun din Vinales. M-am indragostit de Cuba si voi reveni acolo cu mare placere. Balcik. Castelul Reginei Maria. Gradina botanica. Capul Kaliakra si o mare de un albastru ireal. Un apus de soare la Dalboka si o masa plina cu scoici. Hong Kong. Un oras pe verticala, o infrastructura inimaginabila, care ne aseaza pe noi undeva la ani-lumina distanta. Macau. La intersectia dintre cultura si civilizatia portugheza, colonie de secole si cea chineza. Miliarde de dolari in cele mai mari cazinouri din lume. Da, Las Vegas nu mai e pe primul loc. Filipine. Locul unde ma simt ca acasa. La 10.000 de kilometri de casa. Prieteni noi, peisaje nebune, soare, plaje exotice, palmieri, fete frumoase, baruri plutitoare. Gin juice si rhum coke.
Cuvinte. Ale mele. Ale altora. De apropiere. De instrainare. Soapte sau strigate. Vesti bune sau triste. Vorbe in vint sau promisiuni.
Lectii... Multe lectii despre simplitate, despre bunatate, despre umanitate. Despre lucrurile simple, care conteaza cu adevarat. Sanatatea e cea mai importanta si nu e vorba goala. Lectii despre tot ce e important si despre tot ce trebuie sa ramina.
Muzica... Mark Knopfler. Depeche Mode. Roger Waters. Rammstein. Sting. Iron Maiden. Concerte frumoase, muzica buna, prieteni, bere, povesti.
Experiente noi... Oameni, locuri, intimplari, cuvinte. A fost un an care a trecut ciudat de repede, pe fast forward. A fost un an albastru, al zborului, al marii si oceanelor. Un an proaspat, verde. Un an al florilor de cires, al frunzelor de vara, al ierbii proaspat cosite. Un an rosu, al macilor din 2 Mai sau al lui Mos Craciun.
A fost un an cu multe povesti. Un an in care au incaput atitea. Un an care s-a terminat atit de repede. Si in care nu am facut mai nimic din lista de anul trecut. Dar am facut multe dintr-o lista care s-a scris singura, cu vise, nebunie, dor, curaj, spirit sau poate magie.
Am calatorit mult, am intilnit oameni frumosi la mii de kilometri de casa. Am cules stari si amintiri.
Si tragind linie, a fost un an bunicel, un an plin, un an frumusel, un an caldut. Si imi doresc ca 2014 sa fie un an bun, un an foarte plin, un an frumos, un an cald. In care sa ridem, sa zimbim, sa iubim, sa ne bucuram, sa calatorim. Sa nu mai avem motive sa ne incruntam sau sa ne intristam. Sa alungam gindurile rele si umbrele. Sa fim optimisti, sa iubim viata si sa ne bucuram de ea. Si din nou sa zimbim si sa ridem.


La multi ani tuturor si imi doresc ca noul an sa ne aduca tuturor ce e mai bun si mai frumos din viata!

30 septembrie 2013

Viata e simpla

Viata e foarte simpla. Si da, simplitatea aia ne lipseste noua, celor care ne credem sofisticati. Cind viata poate fi asa de simpla de fapt. Noi o complicam – gindim prea mult, ne temem prea mult, gindim mereu si pentru altii din dorinta de a controla lucrurile cit mai mult ca sa fim siguri ca ceea ce decidem este bine. Si tot virtejul acesta de analize, decizii, ginduri, comentarii, motive sau indoieli, uitam sa traim clipa si prezentul si uitam ca secunda de acum trece in urmatoarea secunda si ca nu o putem cumpara ca sa o recuperam si ca nimeni nu poate intoarce timpul inapoi. Si uite asa pierdem clipa dupa clipa, adunam regret dupa regret si frustrare dupa frustrare, devenim tristi, stresati si uitam iar sa traim clipa. Ajungem repede intr-un cerc vicios, inchis, autocreat, pe care il percepem ca fiind sigur, dar nu e de fapt nici sigur si nici placut. La un moment dat iesim din cerc, dar adesea e prea tirziu, iar lumea mare si larga e nefamiliara, viata e o jungla asa ca ne intoarcem in cerc ca un animal care a stat toata viata in cusca. Iar cind murim, murim cu regrete legate de lucrurile pe care nu le-am facut, nu legate de lucrurile pe care le-am facut...
De ce este viata simpla? Pentru ca este constituita din lucruri simple, pe care uitam sa le mai vedem, pe care le luam ca atare, ca si cind ar fi fost acolo tot timpul. Asa ajungem sa regretam soarele de vara care era prea fierbinte, nisipul care avea prea multe scoici, prietenii pe care te superi ca te-au dezamagit o data, persoana iubita pentru ca intr-o seara a adormit fara sa-ti spuna noapte buna, zimbetul primit pe gratis pentru ca ne intrebam de ce l-am primit, mingiierea primita pentru nimic pentru ca ne intrebam ce inseamna. Si tot asa, ne intoarcem mereu in cercul nostru.
Viata este simpla atunci cind suntem in primul rind recunoscatori pentru ceea ce avem in viata noastra si abia apoi ne dorim mai mult. Si avem o infinitate de lucruri de care putem fi recunoscatori: familie, prieteni, sanatate, trup intreg, minte intreaga, un acoperis deasupra capului, o masina cu care sa ne deplasam dintr-o parte intr-alta, bani ca sa ne putem satisface nevoile si placerile, flori, frunze, soare, ploaie.
Viata e simpla si noi gindim prea mult. Adesea lucrurile sunt exact asa cum sunt, dar trebuie noi neaparat sa le interpretam cumva. De ce nu interpretam soarele de pe cer, culoarea verde, pisicile care se joaca in curte sau florile care cresc in gradina? De ce aspectele astea le luam ca atare si atunci cind e vorba de noi si de viata noastra, ni se pare ca totul inseamna altceva pe linga ceea ce este evident? Ne agitam prea mult pentru lucruri meschine. Ne complicam viata inutil. Se spune ca omul de prea mult bine se plictiseste. Si atunci cind nu are necazuri si le face singur. Si ce face omul cu mana lui…lucru manual se cheama. Tind sa cred ca viata poate fi simpla, dar ne-o complicam singuri, prin deciziile pe care cu sau fara voia noastra le acceptam in fiecare zi.       
Da, citeodata un zimbet inseamna mai mult decit un zimbet, citeodata o mingiiere inseamna mai mult decit o mingiiere. Dar de ce sa complicam lucrurile analizindu-le, cind putem intreba pur si simplu ce inseamna? Asta inseamna sa pastram lucrurile simple, sa ne facem viata simpla: intreaba si ti se va raspunde. Intreaba prietenul care te-a dezamagit de ce a facut-o si poate o sa constati ca nu a facut-o intentionat ci asa s-a intimplat. Intreaba persoana iubita de ce nu ti-a spus noapte buna si poate o sa constati ca pur si simplu a adormit, nu a avut alt motiv. Si din respect fara de celalalt trebuie sa iei raspunsul celuilalt exact asa cum ti l-a dat.
Pentru ca de multe ori, cind nu credem ceea ce ne spun cei din jur, este pentru ca nu vrem sa credem, este pentru ca informatia primita este in contradictie cu asteptarile noastre sau cu sistemul nostru de valori. Si adesea, in loc sa ne repozitionam in matca asa cum ne dicteaza noul context, insistam sa tragem lucrurile astfel incit sa intram in zona noastra de confort si sa interpretam lucrurile asa cum ne convine noua. Si asa apar conflictele de interese, asa apar certurile, asa un amanunt banal poate deveni un bulgare de zapada care va declansa avalansa sau poate deveni picatura care umple un pahar. Lumea in care traim are o complexitate extraordinara pe care rar ajungem sa o intelegem. Toate problemele au solutii simple, dar adesea ne ocupam mintea cu alte chestii si ajungem sa nu vedem padurea din cauza copacilor. Uitam ca viata e simpla, ne certam pe chestii banale, ne agitam prea mult si clipa trece si nu se mai intoarce.
Ce inseamna sa fii simplu? Inseamna sa fii autentic, chiar si daca asta inseamna ca nu esti perfect. Este simplu, pentru ca cei care te vor exact asa cum esti, te vor cu adevarat pe tine, cel autentic, si atunci primesti marele cadou al iubirii neconditionate, al prieteniei autentice, al respectului, un cadou rar si nepretuit. Si atunci oamenii din viata ta te vor iubi asa cum esti tot timpul, nu numai cind le convine ce faci si ce spui, ci si atunci cind nu le convine. Poate citeodata se vor supara, dar asta nu inseamna ca nu te mai iubesc si ca ii pierzi.
Simplu inseamna ca atunci cind pierzi pe cineva, sa accepti ca asa a fost sa fie. Nu ca e ceva in neregula cu tine, ci ca tu, asa cum esti in acel moment, nu acoperi paleta de dorinte ale persoanei de linga tine. Si este ok, pentru ca asa aveti amindoi loc sa primiti in viata voastra pe cineva care acopera dorintele reale si autentice pe care le aveti. Iar atunci cind cineva te respinge nu inseamna ca e ceva in neregula cu tine ci ca persoana de la care tu ceri ceva nu este dispusa sa iti dea tie. Asta inseamna ca pentru persoana respectiva tu nu esti ceea ce cauta, dar cu siguranta esti pentru altcineva si atunci trebuie sa te indrepti in alta parte.
Simplu inseamna sa intelegi ca orice persoana pe care o intilnesti in drumul tau prin viata este persoana potrivita. Nimeni nu apare intimplator in viata noastra, pentru ca oamenii nu sunt niciodata o intimplare. Intersectarea noastra cu o anumita persoana nu este nici ea o intimplare. Fiecare persoana cu care interactionam este menita sa ne invete ceva. Fiecare persoana pe care o intilnim joaca un rol in viata noastra. Unii sunt doar parte dintr-o sceneta, dar altii fac parte din intreaga piesa. Important e sa intelegem rolul fiecaruia. Unii oameni au doar un rol temporar in viata noastra – am primit ce aveam de primit de la ei, au primit ce aveau de primit de la noi si fiecare merge mai departe pe drumul lui atunci cind ajungem la intersectie. Intilnim oameni care intra in viata noastra pentru a ne ajuta sa devenim persoanele care trebuie sa fim, fiindca unii dintre ei ne ajuta sa ne formam personalitatea. Dar trebuie sa intilnim in viata si oameni de la care sa nu invatam nimic bun, care prin modul lor de a fi ne fac sa vedem numai partea urita a vietii si a sufletelor lor si sa nu ne dorim sa fim la fel ca ei. Intilnim oameni care ne ajuta sa fim pozitivi, care ne motiveaza si ne ambitioneaza, dar si oameni care ne descurajeaza, care ne pun piedici si care se straduiesc sa ne tina pe loc. Intilnim oameni de care ajungem sa depindem sufleteste, dar pe care ii pierdem intr-o zi, ceea ne face sa cautam disperati alti oameni pentru a-i inlocui. Intilnim oameni care traiesc pentru noi si care ne fac fericiti, oferindu-ne toata dragostea lor, dar si oameni care traiesc doar pentru ei si care nu fac altceva decit sa ne foloseasca in scopurile lor, pentru a ajunge acolo unde isi doresc. Intilnim oameni care ne redau increderea, amintindu-ne ca in spatele mastilor cu care ne-a impovarat rautatea lumii, se ascund niste oameni minunati, dar si oameni care profita de naivitatea cu care credeam in frumusetea lumii si care ne obliga sa apelam la alte masti. Intilnim oameni care ne fac sa plingem pina la epuizare in seri lungi si ploioase, dar si oameni care ne fac sa ridem in hohote. Intilnim oameni pe care-i iubim, oameni pe care-i urim, oameni pe care-i uitam si oameni care ne vor locui in suflet toata viata. Dar pe nici unul dintre acesti oameni nu il intilnim intimplator.
Simplu inseamna ca atunci cind gresesti sa iti recunosti greseala, sa inveti din ea, sa iti ceri scuze, sa tragi concluziile, sa incerci sa nu mai repeti greseala si sa mergi mai departe. Cind iti dai seama ca ai gresit, fa imediat ceea ce trebuie ca sa o corectezi. Daca persoana fata de care ai gresit este in continuare suparata, asta este deja in curtea sa. Tu ai facut tot ce puteai – ai recunoscut, ai inteles de ce, vei avea grija sa nu mai faci, ai mai invatat o lectie. Daca cealalta persoana nu iti acorda votul de incredere si nu iti permite sa ii gresesti inseamna ca iubeste numai bucati din tine. Dar tu esti intreg si atunci cind esti iubit numai pe bucati te doare, pentru ca trebuie sa rupi din tine.
Simplu inseamna sa nu mai pui presiune pe tine sa fii perfect si sa accepti ca esti om, iar asta inseamna ca esti si ying si yang, si plus si minus, ai si calitati si defecte, inseamna ca poti sa si gresesti. Dar toate sunt ale tale si impreuna te definesc. Poti incerca sa te schimbi, atunci cind defectele pot fi corectate si greselile pot fi indreptate. Esti o fiinta umana si nu te poti mula pe sabloanele statistice, pentru ca plusul tau poate insemna minusul altuia. A incerca sa fii perfect inseamna de fapt sa fii extrem de imperfect. Pentru ca esti perfect doar atunci cind iei toate bucatile din tine ca pe niste bucati de plastilina, le incalzesti in palme si le framinti pina cind devin un intreg in care bucatile nu mai sunt distincte, ci s-au topit una intr-alta. Si atunci esti intreg, autentic, te accepti pe tine asa cum esti, te iubesti asa cum esti. Si lumea te va accepta asa cum esti si va incepe sa te iubeasca exact asa cum esti. Si viata devine simpla.
Simplu inseamna sa fim sinceri unii fata de altii, pentru ca asteptarile pe care le pot avea altii fata de noi sa fie mereu clare. Inseamna sa avem principii simple de la care sa facem tot posibilul sa nu ne indepartam, si care ne pot simplifica enorm alegerile sau deciziile pe care le avem de facut in viata.
Simplu inseamna ca atunci cind doresti ceva, mic sau mare, important sau marunt, sa ceri pur si simplu. Daca primesti esti fericit, iar daca nu primesti macar nu mai speri si iti canalizezi energia spre ceva ce poti obtine. Fericirea vine din lucruri marunte. Iar lucrurile marunte vin foarte usor daca ne incarcam cu energie pozitiva si le culegem sau le cerem. Trebuie sa renuntam la teama de esec si la rusine. Cel mai rau lucru care ni se poate intimpla este sa nu primimi jucaria pentru care ne dam cu fundul de pamint. Atunci singura optiune pe care o avem este sa ne ridicam in picioare si sa cautam o alta jucarie, sa ne ducem inspre ceea ce este tangibil pentru noi. Si sa nu ne oprim niciodata, pentru ca nu exista problema fara solutie. Trebuie sa judecam rational si realist si sa nu ne dam de ceasul mortii pentru ceva ce nu putem avea si sa pretuim mereu ce avem.
Simplu inseamna sa ne stabilim obiective mici si pe care le putem atinge. Sa nu ne fortam limitele continuu, sa avem parte de succesele de care avem nevoie ca sa mergem mai departe. Inseamna sa incepem sa alergam dimineata pentru sport, pentru sanatate, pentru noi, nu pentru a deveni atleti de performanta. Inseamna sa ne cumparam bicicleta ca sa mergem dintr-o parte in alta mai usor, tot pentru sanatate, tot pentru noi, nu pentru a participa la Turul Frantei.
Simplu inseamna sa poti face un gest frumos, dezinteresat, fara sa astepti nimic in schimb. Si inseamna sa te bucuri atunci cind cineva face un gest frumos pentru tine. Inseamna sa ajuti o batrina sa treaca strada, inseamna sa-i spui o vorba frumoasa cuiva care are nevoie, inseamna sa poti sa asculti problemele cu care isi deschide sufletul un prieten fara a te simti impovarat de ele, inseamna sa faci cu compliment cuiva pur si simplu, inseamna sa zimbesti larg, inseamna sa cedezi locul la coada la magazin celui care are doar un produs in mina si pare ca se grabeste, inseamna sa daruiesti o floare cuiva fara vreun motiv anume, inseamna sa te bucuri atunci cind primesti o floare de la cineva chiar daca nu ti se pare momentul potrivit, inseamna sa mergi sa iei pe cineva de la aeroport fara sa se astepte, inseamna sa-i faci cadou cuiva ceva care isi dorea de multa vreme dar nu isi permitea, inseamna sa poti oferi un umar cuiva care are nevoie sa plinga el, apoi sa-i stergi lacrimile si sa-l incurajezi sa mearga mai departe.
Simplu inseamna sa facem lucrurile pentru noi, nu pentru a demonstra ceva cuiva sau pentru a corespunde unor asteptari, indiferent din partea cui vin. Inseamna sa incetam sa gindim pentru altii, sa presupunem ce simt, ce gindesc si ce isi doresc. Inseamna sa-i intrebam: „Tu ce simti? Tu ce gindesti? Tu ce vrei?” si sa ii credem ca ne spun adevarul, pentru ca nu avem cum sa fim in mintea si sufletul lor ca sa stim. Si daca ei aleg sa ne minta, inseamna ca mai intii se mint pe ei insisi, apoi pe noi. Si deja asta nu mai e problema noastra. Simplu inseamna sa presupunem cit mai putin si sa verificam cit mai mult. Simplu inseamna ca eu te tin de mina si te iau in brate pentru ca imi face placere mie, in primul rind, si apoi pentru ca pe tine te face fericita asta. Si asta nu inseamna ca sunt egoist ci ca tot ceea ce fac vine din suflet si atunci o fac bine, usor si fara vreun efort.
Simplu inseamna sa fim blinzi cu persoanele iubite, oricit de fiare ati fi cu ceilalti. Inseamna sa putem spune „iarta-ma”, „mi-e dor de tine” sau „te iubesc” atunci cind e cazul. Inseamna sa ne propunem sa petrecem cit mai mult timp cu cei la care tinem. Sa mergem la masa, sa iesim la o plimbare in parc, sa fugim intr-o zi de weekend pina la munte, sa iesim la o inghetata, o cafea sau o bere. Inseamna sa-i intelegem si sa-i iertam pe cei la care tinem daca ne-au gresit. Pentru ca nici noi nu suntem perfecti. Inseamna sa fim mai buni, mai plini de dragoste, cu inima mai calda si mai deschisa. Inseamna sa dam oamenilor mai mult decit se asteapta de la noi, si din tot sufletul.
Simplu inseamna sa traim fiecare clipa fara sa o regretam, sa ne bucuram de lucrurile mici si frumoase ale vietii, sa nu uitam de nevoile primare si de lucrurile marunte. Nu inseamna ca ar trebui sa ne intoarcem la natura si sa traim linistiti in padure, acoperiti in frunze de palmier. Nici ca ar trebui sa ne distrugem masinile si sa alergam pe jos intr-un oras prea mare ca sa iti aduci aminte daca l-ai traversat vreodata. Dar ma intriga ca alegem sa fim acri pentru ca ne place sa ne imbatam in tristete. Atunci cind ne dorim un ideal mai bun decit cel pe care l-am atins deja. Atunci cind ne imaginam ca perechea perfecta exista si nu e niciodata omul de linga noi. Cind corporatia e pe primul loc in viata. Cind implinirea viselor nu ne mai aduce nici o bucurie. Cind succesul se masoara in nopti nedormite. Cind nu mai visam noaptea. Cind nu mai stim ca viata ne poate da si altceva. Pentru ca viata are multe de oferit. Cu conditia sa ajungi sa o respecti asa cum e ea, cu lucruri bune si cu lucruri rele.
Simplu inseamna sa aduni energia pe care o risipesti pe multe nimicuri, sa nu mai cauti noduri in papura, sa ai curaj sa fii tu insuti chiar si cind nici tie nu-ti place de tine, sa te accepti total si sa te iubesti total, si de acolo totul devine extrem de simplu. Inseamna sa privim viata asa cum este ea si sa credem in destin si in rostul fiecaruia, ca la o partida de sah in care fiecare piesa are rolul si importanta ei.

Totul ar fi mult mai simplu daca am lua mai multe lucruri ca atare si ne-am bucura mai mult de ce avem intr-un moment anume decit sa circotim sau sa il plingem aiurea dupa ce s-a dus. Eu asa imi propun sa fac. Voi?

31 decembrie 2009

Ginduri de sfirsit de 2009

A mai trecut un an din tineretea sau din viata mea. 2009 se pregateste sa plece (in Australia si Japonia a plecat deja) si sa lase locul unui 2010 de tranzitie, in care toti speram sa trecem odata de criza. Am acelasi sentiment ca si in ultimii ani, acelasi sentiment de pierdere irecuperabila, aceeasi senzatie ca am pierdut pretiosul timp ce mi-a fost dat, ca nu am facut destul. E vremea bilanturilor, iar eu sunt vesnic nemultumit de mine insumi.
Si totusi, ce am facut in 2009? M-am stresat mult, am muncit mult, m-am enervat mult, am zimbit putin, m-am distrat putin, am calatorit mult, am iubit putin, am construit ceva. Am stat prea mult la birou si prea putin cu prietenii, am stat prea mult in Bucuresti si prea putin pe drumuri. Mi-am ascultat prea mult propriile ginduri si deloc pe cei care au concertat in Bucuresti. Am fumat prea mult, am baut prea mult, am facut prea putin sport. Am stat prea mult de internet si am citit prea putin. Am indeplinit si am depasit bugete, dar nu am mai avut timp sa iubesc suficient si am ramas singur. Am ajuns pe meleaguri frumoase, am vazut o mare parte din tara si am ajuns in locuri de care nici nu stiam ca exista. Am fugit iar citeva zile la un prieten bun, la mii de kilometri de aici. Am avut o vacanta de vara frumoasa, si totusi trista. Am fugit de amintiri triste, dar nu am scapat inca de durere. Am lenevit pe plaja in Vama, dar am si urcat pe Transalpina. Am revazut Biertan si Viscri, am descoperit cetati sasesti uitate de timp, sate din Ardeal in care timpul curge altfel, am descoperit Tinutul Neamtului si am uitat de mine in Bucovina. Am ajuns din nou prin Maramures, la festivalul de offroad. Am fotografiat mult, si totusi nu atit de mult pe cit as fi vrut. Am revazut Balcik, Heidelberg, Strasbourg si Alsacia, am descoperit Veliko Tirnovo, Caliacra, Frankfurt si Stuttgart. Am fost la 4 nunti si am vazut prieteni foarte buni care s-au aventurat pe drumul vietii in doi. Am vazut alti prieteni care au devenit parinti. Si totusi nu am ajuns la nici un botez. Am stat prea mult timp in casa si m-am plimbat prea putin. Am realizat ceva, si sunt mindru. Am construit noua mea locuinta, mansarda vintage in care m-am mutat. Am renovat toata casa, am fost in santier 4 luni de zile, am schimbat instalatii electrice, gresii, faiante, wc-uri. Am invatat sa fiu constructor, am invatat sa fiu arhitect si am invatat sa fiu decorator. Mi-am facut un loc dupa chipul si asemanarea mea, si sunt foarte mindru de el. L-am proiectat si l-am decorat singur, dupa propriile mele idei si sunt multumit de ce mi-a iesit. Am fost stapinul unei familii de mitze, am vazut 3 suflete venind pe lume si am crescut 3 pisoi, m-am jucat cu ei seara de seara, i-am ingrijit si i-am vazut crescind, si atunci le-am gasit cite un camin la fiecare. Am fost inconjurat de multi oameni, dar putini au vazut cit de singur sunt pe sub masca sociala si sociabila. Am incercat sa refac o relatie, dar toata lumea stie cum e cu ciorba reincalzita. Inca astept sa o gasesc pe cea a carei prezenta sa imi dea fiori si careia sa ii pot pune pe tava lumea mea intreaga. Am cunoscut multi oameni noi, dar nu am incercat suficient sa reinnod legaturi de mult rupte. Am organizat intilnirea de 10 ani de cind am terminat facultatea. Am luat parte la constituirea unei gasti de oameni faini, adunata din mediul virtual. Am cunoscut oameni buni, dar si oameni care m-au dezamagit. Am descoperit Vama si 2 Mai-ul pline de maci superbi in mai. Am ratat din nou "Folk You" si "StufStock". Nu am ajuns nici la Leonard Cohen si nici la Cesaria, dar am ajuns la Tudor Gheorghe si la Pink Martini. Am fost pe stadion, sa vad un meci de fotbal, dar nu juca Steaua.
Am inceput sa detest tot mai mult Bucurestiul, traficul, mitocania, mizeria, tupeul, nesimtirea, si sa iubesc tot mai mult zimbetele, curatenia si ordinea din alte locuri. Am inceput sa detest bizonii, pitipoancele si fitele si sa imi fie dor de suflete curate, de oameni buni si de cintari la chitara in jurul focului. M-am deprimat privind in trecut, in prezent si in viitor. M-am refugiat in nostalgie si in vise si am uitat sa mai traiesc. Am sperat la mai mult, privind un chip pe care nu il mai recunosc in oglinda. Am ramas sclavul devotat al lui “trebuie” si nu mi-am regasit inca nici spontaneitatea, nici optimismul. Am uitat sa fiu fericit, am uitat sa iubesc din suflet…
Nu m-am lasat de fumat, nu am prea dat jos niciunul dintre kilogramele in plus, nu am cistigat la loto, nu mi-am gasit sufletul pereche, dar totusi sunt multumit de ceea ce am construit anul asta. Daca trag o linie, capitolul "Realizari" este mai mare decit capitolul "Dezamagiri" si asta imi permite sa fiu optimist pe viitor...
Ce-mi doresc de la 2010? Nu mai fac liste de rezolutii pentru ca realitatea sa mi le desfiinteze, pe rind, pe toate. Vreau doar mai putine amagiri, mai putine deziluzii. Vreau sa ma regasesc, sa imi redescopar spontaneitatea dar si optimismul. Vreau sa strig “The show must go on!”, vreau sa reinvat sa iubesc, sa imi reamintesc sa fiu fericit. Vreau doar sa fiu sanatos, sa pot sa beau si la vara o bere bruna pe plaja din Vama si sa ascult “Bolero” la rasarit, sa fiu inconjurat de prieteni buni si de suflete curate. Sa mai fac un gratar si un vin fiert la Sirnea si sa fotografiez peisaje de iarna pe ulitele acestui sat nemuritor, vreau sa am timpul si compania cu care sa gasesc locuri minunate prin care nu am mai ajuns pina acum. Da, si vreau sa ma plimb cu barca pe un canal mic, acoperit de stuf, in Delta.
Vine un an greu pentru toti, si nu vreau decit sa il trec cu bine. Asa ca incerc sa-mi pun viata pe “hold“ si sa las inertia sa ma calauzeasca pina in ziua in care…

6 decembrie 2009

File de vacanta 28

Am plecat mai departe, spre minastirea mea favorita din Bucovina – Minastirea Moldovita – una dintre cele mai vechi asezari monahale, cu un important si glorios trecut istoric, strajuitoare de veacuri la hotarele Moldovei, situata in comuna Vatra Moldovitei, la circa 15 km de drumul national Cimpulung – Gura Humorului, pe un drum de o frumusete aparte, in codrii ce acopereau cele doua obcine din stinga si din dreapta vaii Moldovitei.
Biserica pictata a minastirii este inscrisa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Originea acestei minastiri ramine invaluita in negura vremii, iar traditia o aminteste inca din timpul voievozilor Musatini. Sub domnia lui Alexandru cel Bun a fost zidita aici o biserica din piatra, intre 1402-1410, iar zona a devenit un centru cultural, care s-a bucurat apoi de privilegii si din partea lui Stefan cel Mare. Biserica a rezistat pina la sfirsitul secolului XV, cind s-a prabusit din cauza unor alunecari de teren.
Dorind sa continue existenta asezamintului, voievodul Petru Rares ii schimba amplasamentul, putin mai la ses, si construieste in 1532 actuala biserica, pe care o inchina aceluiasi hram – “Buna Vestire”. Biserica a fost imprejmuita cu ziduri si turnuri de aparare, capatind aspect de fortareata. Ansamblul este compus din casa domneasca, 4 turnuri de aparare si biserica. Zidurile masive au o inaltime ce depaseste 6 metri, si o grosime de 1.20 metri. Pe ruinele fostelor chili a fost ridicata intre 1610-1620 clisiarnita (casa egumeneasca) pentru pastrarea odoarelor bisericii si organizarea unei scoli minastiresti ce continua traditia culturala a locului. In 1785, odata cu intrarea Bucovinei sub stapinirea habsburgica, minastirea este desfiintata. A suferit numeroase deteriorari pina in anii 1930, cind si-a reluat activitatea ca minastire de maici.
Odata patruns in incinta pe sub arcada gangului subtil decorat cu “funii” sculptate in piatra, sunt surprins de ansamblul vazut si de componentele lui – biserica situata in mijlocul unei curti pline de flori este zvelta, bine proportionate, de plan treflat si cu peretii acoperiti in intregime cu fresce, precum filele unui album deschis la toate paginile. Curtea minastirii, imprejmuita de un zid inalt, te intimpina cu o frumoasa gradina de flori si alei serpuite pavate cu dale din piatra. Aici, inconjurat de trandafiri viu colorati si parfumati trona statuia lui Petru Rares. Biserica are 5 incaperi despartite prin pereti si cu sistem de boltire separate la fiecare incapere. Spre deosebire de alte biserici moldovenesti, aici apar elemente arhitectonice noi, cum ar fi pridvorul deschis, cu 5 arcade mari care dau maretie monumentului sau tainita. Turla este inalta, circulara in interior si octogonala la exterior, asezata pe o baza dubla stelata. Acoperisul este in intregime din sita de brad.
Putin ascunsa privirii, in coltul de nord-vest se inalta conturul interesantului edificiu architectonic al clisarnitei, cu un frumos turnulet circular cu scara interioara, ce are un remarcabil aspect de monumentalitate. Aici era casa destinata voievodului, mebrilor familiei sau inaltilor oaspeti. Aici este adapostita in prezent o colectie foarte valoroasa de obiecte de cult si de arta veche. Jiltul domnesc al lui Petru Rares este cea mai valoroasa opera de acest gen din Moldova.
Biserica minastirii Moldovita se detaseaza de celelalte constructii similare prin proportiile mult sporite ale edificiului si prin inaltimea zidurilor care contribuie la armonizarea intregului.
Pictura interioara nu se abate de la traditie, dind dovada de o inalta maiestrie a exprimarii inconografice. “Rastignirea” este considerata cea mai valoroasa realizare pe aceasta tema din bisericile Bucovinei, fiind deseori comparata cu arta italiana sau cu cea ruseasca din Novgorod. In tabloul votive, retine atentia faptul ca fiecare dintre membrii familiei ctitorului este distinct individualizat. De asemenea “Fecioara cu Pruncul” este considerata de exegeti ca fiind cea mai sensibila imagine plastica a maternitatii din pictura noastra medievala. Bogatia elementelor figurative si decorative, stralucirea coloritului, umanismul si tragismul imaginilor fac din pictura interioara a acestei biserici unul dintre cele mai importante monumente de arta româneasca veche. De o deosebita bogatie decorativa este si catapeteasma, o adevarata opera de arta, sculptata in intregime in lemn si acoperita cu stuc aurit.
Pictura exterioara dateaza din 1537 si prezinta evidente asemanari cu fresca de la Minastirea Humor, este complexa imagistic si bogata cromatic. Executata de catre zugravii unei epoci de mare referinta in arta noastra plastica, pictura Moldovitei este bine pastrata cu exceptia fatadei de nord. Intreaga pictura impune prin monumentalitate, prin forta expresiva a desenului, prin calda armonie cromatica, de asemena prin claritatea programului iconografic. Dominanta gamei cromatice este, in cazul Moldovitei, galbenul auriu cu suave reflexe solare de un fast subtil si o distinsa eleganta. Alaturi de Voronet, Sucevita, Arbore si Humor, Moldovita face parte din salba de monumente de notorietate universala pentru ceea ce specialistii numesc "genul picturii exterioare medievale din Moldova". Fatada sudica contine un impresionant "Asediu al Constantinopolului". Cit de mindru e sultanul, cu turbanul lui verde, in mijlocul armiilor de ieniceri si spahii! Cum mai trag tunurile, si de pe uscat si de pe mare! Cit de hotariti sunt aparatorii… Folosirea perspectivei face posibila o vedere panoramica a scenei de lupta. In acest cadru se remarca si faptul ca bisericile din cetatea asediata seamana perfect cu sfintele lacasuri bucovinene. Temele preferate de zugravii timpului - "Imnul Acatist", “Rugul lui Moise” si "Arborele lui Ieseu" - sunt prezentate pe peretele sudic mult mai amplu si mai spectaculos decit in reprezentarile similare din alte locuri.
Din punct de vedere artistic, pictura exterioara a bisericii reprezinta un tot unitar de cultura generala, care contine scene religioase, dar si istorice sau cu aspect cultural. La baza intregii picture sta un principiu characteristic artei crestine – cel de a oferi prin pictura sinteza ideilor religiei.
Este remarcabila impletirea si unitatea elementelor bizantine si locale si interpretarea româneasca a unor teme traditional bizantine. Pictura are un caracter mult mai realist, narativ, insuflind viata scenelor.
Moldovita se individualizeaza prin citeva elemente de ordonanta iconografica, prin stilul picturii si prin tonalitatea cromatica.
Am plecat de aici vizibil impresionat de bogatia ornamentatiei, de pridvorul deschis, de slava Domnului. Dupa parerea mea, este cea mai frumoasa minastire din Bucovina, o minastire extraordinar de frumoasa, ce nu trebuie ratata, un loc in care te simti in siguranta, un colt de rai plin de flori, o capodopera arhitectonica si un important centru spiritual. Trandafirii cu petale catifelate care m-au intimpinat cind am intrat pe portile minastirii, sau frumusetea, vechimea si unicitatea picturilor… Nu stiu ce anume mi-a placut mai mult, dar stiu ca minastirea Moldovita va ramine un loc de suflet pentru mine. Departe de agitatia turistica de la Voronet, Moldovita respira un aer blind, o pace si o frumusete calda, mult mai apropiate sufletului meu.

































4 decembrie 2009

Sa-l ajutam pe Razvan !



Am primit din mai multe parti tulburatoarea poveste a lui Razvan Zainescu. Mai multi dintre cunoscutii mei il cunosc pe Razvan si imi vine greu sa cred ca asemenea nenorociri se pot intimpla cuiva din cercul de cunoscuti. Din pacate, asemenea povesti nu sunt doar la televizor sau in ziare, ci se intimpla si cu adevarat. Chiar daca eu nu il cunosc personal, sunt sigur ca Razvan merita atit ginduri bune si incurajari cit si ajutorul nostru. M-a miscat si faptul ca Razvan este un baiat de virsta mea si ca asemenea necazuri pot lovi pe oricine, fara a tine cont de nimic. Acum, in luna cadourilor, cred ca putem sa ii facem un dar si lui Razvan, sa il ajutam si noi cu ceva, in functie de posibilitati.
Si o alta rugaminte a mea, pe linga cea de a-l ajuta pe Razvan, ar fi de a trimite catre cit mai multi acest mesaj, pentru ca asa cum am mai vazut, mic cu mic se face mare, si impreuna putem reusi...

"Este povestea cutremuratoare a lui Razvan Zainescu, un baiat de 32 de ani pe care l-am cunoscut cu foarte multa vreme in urma (acum vreo 20 de ani) datorita mamei lui care mi-a fost profesoara de economie in liceu si care mi-a marcat hotarator evolutia ulterioara a carierei profesionale. Desi drumurile noastre initial s-au despartit, viata m-a tinut aproape intamplator in preajma lui si a familiei lui, iar cat a lucrat la Reuters ne-am intalnit destul de des datorita specificului muncii. Despre situatia lui am aflat pe 3 decembrie 2009 si trebuie sa recunosc ca nu imi vine sa cred ca se poate intampla cuiva o asemenea nenorocire, unui om pe care il cunosc ca fiind o persoana deosebita, educata un tip cu un suflet mare, apreciat de toti cei care l-au cunoscut si provenind dintr-o familie de oameni exceptionali. Cosmarul prin care acest om trece acum a venit din senin, convulsiile survenite in timpul somnului au condus la oprirea respiratiei, resuscitarea a avut loc dupa 40 de minute dar din cauza neoxigenarii, creierul a fost afectat. Razvan nu avea nicio problema medicala iar cauzele crizei nu au putut fi stabilite. Acum insa acest baiat deosebit este in plin tratament de recuperare si are urgenta nevoie de sprijin financiar pe care familia sa nu si-l mai poate permite. Detalii gasiti pe site-ul http://razvan-zainescu.eu. Acest om are nevoie de inca o sansa pentru a reveni in mijlocul familiei si ne sta in putinta sa il ajutam." - Remus Serban, trader, ING Bank

"Citesti despre astfel de povesti si crezi ca sunt numai ale altora, numai din filme si ziare. Si cand i se intampla cuiva atat de drag si apropiat, ramai fara repere! Razvan ne-a marcat viata tuturor care scriem aceste randuri si continua sa o faca intr-un mod care nu ne asteptam! Este o lupta incredibila ceea ce se intampla si urmeaza, pentru Razvan si familia lui, o lupta in care fiecare credem si participam asa cum putem mai bine. Pentru zambetul si glasul care ne-au bucurat ani la rand, pentru un OM care inca are atatea de trait si daruit in viata, pentru o familie cu o putere extraordinara de a lupta, merita sa ajutam!" - Oana Paun, Trader, Citibank Romania

"L-am cunoscut pe Razvan cand a intrat in AIESEC. De atunci a fost o prezenta pe care nu o puteai ignora. Puteai sa il placi sau nu, dar in nici un caz nu puteai sa il ignori sau sa faci abstractie ca exista. Statura impozanta, tot timpul cu zambetul pe buze si tot timpul cu replica pe buze. Lui Razvan ii datorez casnicia mea. Datorita lui sunt casatorita cu cel mai minunat om pe care il cunosc. Chiar daca nu am avut intotdeauna acelasi pareri, chiar daca ne-am si certat ocazional, iti multumesc Razvan ca existi si iti doresc din suflet sa te loveasca o forta divina care sa te scoata din ceata in care ratacesti in aceste clipe. Razvan merita ajutor pentru a redeveni ceea ce a fost: o forta pe care nu o poti ignora. Va rog sa nu il ignorati pe Razvan!" - Oana Nedelcov, Managing Director, S.C. JUST ADVERTISING S.R.L.

Chiar daca nu l-am cunoscut pe Razvan, ii cunosc pe Remus si pe cele doua Oane si imi dau seama ca pentru cei care il cunosc, Razvan este un om deosebit si care merita sa cistige lupta pe care o duce cu boala, cit si lupta celor din jur pentru sanatatea lui si va rog inca o data sa incercam sa il ajutam...

Din 13 octombrie 2009, pana pe 13 decembrie 2009, printr-un SMS, valabil in retelele Vodafone, Orange si Cosmote, la numarul 890, prin care vei dona 2 euro pentru tratamentul lui Razvan.
Deasemenea, conturile la care se pot face donatii pentru Razvan sunt:


ING Bank N.V.Amsterdam
Sucursala Bucuresti , Agentia Mihai Bravu Cod SWIFT : INGBROBU BIC 606410008 Titular de cont : ZAINESCU GABRIELA MINODORA ( mama lui Razvan )
IBAN: RO45INGB0000999900077895 (RON)
IBAN: RO71INGB0000999900077912 (EUR)
IBAN: RO60INGB0000999900077916 (USD)
BRD GSG Agentia Theodor Pallady
Cod SWIFT CODE: BRDEROBU
Titular de cont : ZAINESCU GABRIELA MINODORA
IBAN: RO54BRDE441SV14528194410 ( RON)
IBAN: RO20BRDE441SV02209874410 ( EUR)
BCR: Banca Comerciala Romana Sucursala Sector 3 Bd. Decebal nr. 11, bl S14, sector 3 Bucuresti Cod Swift: RNCB ROBU Titular de cont : ZAINESCU GABRIELA MINODORA
IBAN: RO93RNCB0318005670430001 ( RON)
IBAN: RO27RNCB0074005670430003 ( EUR)

Multumesc pentru atentie, bunavointa si timpul acordat...

3 decembrie 2009

File de vacanta 27

Am pastrat pentru ultima parte a periplului meu prin Bucovina acele minastiri celebre, de care toata lumea a auzit si pe care le mai vazusem si eu cu alte ocazii. Si, intrucit am stat chiar la Voronet, am inceput ziua cu minastirea Voronet, celebra pentru albastrul ei nemaintilnit, cea mai cunoscuta din minastirile din Bucovina pictate atit interior, cit si exterior. Se afla foarte aproape de orasul Gura Humorului, pe valea unui afluent al Moldovei.
Voronetul este una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Stefan cel Mare si a fost ridicata in 1488, in numai 4 luni (un record pentru acea vreme), avind hramul Sfintului Mare Mucenic Gheorghe. Legenda spune ca Stefan a fost bine sfatuit la vreme de restriste de catre sihastrul Daniil din Voronet, si, drept multumire, a hotarit inaltarea acestei minastiri. Cuviosul Daniil, sihastru si duhovnic vestit, a devenit primul staret al minastirii. O candela aprinsa vegheaza mormintul Sfintului Daniil Sihastru de unde obstea minastirii ia binecuvintarea pentru slujbele de dimineata, dupa-amiaza si de la miezul noptii.
Viata monahala s-a intrerupt si aici in 1785. odata cu anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic, si s-a reluat in 1991, cu o obste de calugarite.
Din punct de vedere arhitectural, minastirea este asemanatoare cu celelalte biserici construite in perioada domniei lui Stefan cel Mare. Forma initiala a bisericii mai poate fi vazuta in tabloul votiv – asezata pe un soclu de piatra, cu turla inaltata pe o baza patrata pentru a-I accentua zveltetea si elanul spre inaltime. Ridicata pe un plan trilobat, ea va primi o mare nota de originalitate prin decoratie. Este unul dintre putinele monumente de arhitectura religioasa din Bucovina care isi pastreaza in mare masura forma intiala. Astfel, Voronetul reprezinta unul dintre primele monumente moldovenesti creatoare de stil propriu, sinteza originala de elemente bizantine (planul treflat cu turla pe naos), gotice (arcurile frinte la chenarele usilor si ferestrelor) si strict autohtone.
In 1547, mitropolitul Grigore Rosca (var al lui Petru rares, considerat al doilea ctitor al bisericii) a adaugat un pridvor inchis, pentru care a adoptat o solutie unica , in care arhitectura este subordonata decorului pictat.
Pictura interioara a bisericii dateaza in cea mai mare parte din vremea lui Stefan cel Mare, din 1496 – un ansamblu iconografic bine adaptat spatiului, armonios, solemn, dar cu un vadit character de monumentalitate, compozitii neintrecute prin sobrietate, vigoarea gesturilor si formelor. In pridvor, pictura reprezinta calendarul crestin-ortodox. In interiorul bisericii retin atentia jilturile si stranele din secolul XVI, mormintul mitropolitului Grigore Rosca si mormintul sihastrului Daniil.
Pictura exterioara de datoreaza aceluiasi Grigorie Rosca, care a urmarit personal realizarea operei calugarilor-zugravi anonimi, care au pictat zidurile exterioare din temelie pina in streasina. Devenita atit de cunoscuta datorata cromaticii sale, in special a nuantei de albastru, aceasta este principalul punct de atractie. Armoniile tonale, nuantele si culorile sunt filtrate din mediul natural de catre artistii zugravi. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii inconjuratoare. Asa cum este de albastru cerul la Voronet, asa au incercat acestia sa-l reproduca pe peretii bisericii, creind o unitate indestructibila intre peisaj si pictura exterioara a bisericii. Frescele care decoreaza exteriorul si interiorul, originalitatea picturilor si intensitatea albastrului denota genialitatea artistilor moldoveni care cu un acut simt artistic au facut din Voronet simbolul Bucovinei si cel mai reusit ansamblu al artei feudale moldovenesti.
Astfel, Judecata de Apoi ocupa tot peretele de apus intr-o uriasa compozitie pe 5 registre, unica in arta crestina, considerata prin amploare, stiinta elementului decorativ si stralucirea policromiei, superioara compozitiilor de la Athos si Pisa, demna de a fi alaturata Capelei Sixtine sau imaginilor de la San Marco din Venetia, si cistigind astfel supranumele de Capela Sixtina a Orientului.
Originalitatea artistilor consta si in curajul de a introduce in scena elemente folclorice si de peisaj local, totul pe un fond albastru unic in lume, ce a nascut sintagma “albastru de Voronet”, egala verdelui Veronese si rosului Titzian.
Peretele de sud este ocupat de Arborele lui Iesei si de portrete ale filozofilor greci si latini antici. Linga intrare sunt chipurile ctitorilor minastirii – Sfintul Daniil Sihastrul si mitropolitul Grigore Rosca.
Daruite de Stefan cel Mare, doua clopote evoca peste veacuri numele marelui voievod, creind o legatura invizibila cu inaintasii nostri.
Expresia artistica a dreptei noastre credinte, a rafinamentului si gustului pentru frumos a neamului nostru, Minastirea Voronet indeamna la reculegere si incinta inima si mintea privitorului ce ajunge aici din toate colturile lumii.
Si totusi…am regasit aici un contrast tipic românesc, dintre maretia trecutului si frumusetea unei creatii din vremuri demult apuse si tendinta actuala, dominate de superficialitate si kitschuri, reprezentata prin talciocul din preajma minastirii, plin de chinezisme si alte chestii de gust indoielnic. Si iarasi – NU mi-a placut deloc aglomeratia de acolo, faptul ca abia am avut loc sa fac cite o poza, iar inauntrul bisericii am fost impins, inghiontit si calcat de grupuri si cete de turisti, care se deplasau precum oile. Intr-un frumos spirit de turma. Si mi-am dat inca o data seama ca locurile cele mai frumoase sunt cele de care nu stie prea multa lume, sunt coltisoarele de rai, uitate de lume, accesibile doar cunoscatorilor si care nu sunt facute publice. Si mi-am adus din nou aminte de ce s-a intimplat cu Vama Veche si de cit rau fac multimile dezlantuite de români unor locuri superbe, in care ar trebui sa predomine linistea, placerea de a admira frumosul si de a iti umple sufletul de sentimente frumoase, si nu manelismul de turma atit de specific noua, ca popor.
Sa vedem si pozele: